Imi aduc aminte ca ma intreba acum ceva timp Alexandra despre locul din lume in care mi-ar placea sa locuim, dupa toate tinuturile pe care le-am vazut. Fara sa ma gandesc prea mult i-am spus ca Transilvania. Si impartasim aceasta idee, nu fiindca ar fi in Romania si ar fi acasa ci pentru ca simtim ca atunci cand cutreieram pe drumurile prafuite din satele sasesti, ori prin orasele foarte bine modernizate din Transilvania, ne aducem aminte de tihna, de conectarea cu natura si de lucruri facute bine.

De acest taram dintre arcul Carpatilor s-au indragostit multi, de la capete incoronate britanice, la corporatisti din toata lumea care au ales sa evadeze aici, pana la o gramada de oraseni romani care poposesc constant pe colinele Transilvaniei.

Va lasam mai jos locurile si oamenii de care noi ne-am indragostit dupa multe calatorii si kilometrii parcursi in Transilvania, iar in acest articol ne vom referi in principal zona Colinelor Transilvaniei. Pe masura ce vom mai explora vom mai adauga aici impresii si eventual recomandari.

[UPDATE] In prima instanta, dar si pentru a te captiva vizual, vom incepe cu un video pe care l-am realizat in august 2022 in Gherdeal, Rosia, Carta, Alma Vii, Cincsor si Mesendorf. Acest video are si rol de Partea 2, a articolului de mai jos.

Iar in continuare iti lasam articolul inital, scris undeva in decembrie 2018. Gorunii zic ca pentru a te bucura si eventual indragosti la randul tau de Transilvania ar trebui sa te opresti pe indelete la:

Mercheașa – Gorunii seculari

Acolo este locul unde vei putea vedea si atinge Gorunul de 900 de ani. De fapt, el se afla pe o pajiste plina de astfel de goruni seculari, insa el este cel mai impunator. Cam 7 oameni vanjosi daca si-ar uni mainile l-ar putea cuprinde.

Cum mergi dinspre Rupea catre Homorod, imediat dupa iesirea din localitatea Mercheasa se face drum de pamant la dreapta. La prima bifurcatie trebuie sa o iei tot la dreapta. Sa fie vreo 400-500m pana la capatul drumului unde se afla si o parcare. Iar de acolo, mergi catre dreapta, printre copaci, vreo 3-4 minute pana cand vei ajunge la stejarul cel semet.

Ne plac acolo zilele de vara, pentru modul in care te mangaie soarele si pentru linistea adanca, perturbata poate doar de vreun sunet de talanga adusa de vant.

Iar daca tot vei ajunge la Mercheasa, fa un stop si la Rupea pentru cetatea prea bine restaurata, fiindca vei avea niste super privelisti asupra colinelor Transilvaniei.

Moșna – aici il poti intalni pe primul taran bio din Romania

De cand il cunoastem, si sa fie vreo 8 ani, prietenul nostru Willy (in pronuntie locala Vili) Schuster ne inspira cu determinarea lui si tot de la el am inteles cu adevarat ce inseamna sa faci agricultura sustentabila. S-a intors in Romania si impreuna cu sotia lui Lavinia au revitalizat o gospodarie de la Mosna si face acolo cu succes agricultura bio. Bine, noi rezonam cu el puternic si pe ideea lui de downshifting (ai aici un video TEDx cu perspectiva lui), iar atunci cand va sosi timpul sa parasim metropola bucuresteana, ne dorim sa ne mutam in comunitatea sa.

Il gasesti pe Willy pe Facebook aici, iar dupa ce vizitezi biserica fortificata de la Mosna, te poti abate pana la ei. Daca iti doresti sa iei un pranz delicios discuta cu ei macar cu o zi inainte si vei avea parte de o experienta culinara pe cinste acolo in sura. De asemenea, poti achizitiona produsele lor locale de la Bio Mosna, lactate (cascavaua este senzationala), dulceturi (cea de trandafir merita testata), dar si alte tipuri de cosmetice locale produse de Lavinia. Iar daca vrei sa ramai peste noapte, tot el te poate ajuta si cu o cazare intr-o casa saseasca veche, dar bine restaurata, la unul dintre vecini.

Cincșor – determinarea de a reconstrui o comunitate

Coborand la sud de Mosna vei calatori pe unul dintre cele mai epice drumuri din Romania. Este un periplu de natura aproape virgina si sate sasesti superbe precum: Pelisor ori Bârghiș. Mergand pe aceasta cale dupa localitatea Cincu (recunoscuta si pentru unitatea militara de elita) urmeaza satul Cincsor, comunitate revitalizata in ultimii ani de niste minti vizionare.

Mai mult decat arhitectura extrem de asezata, simpla si corecta la Cincsor ne place sentimentul acela de determinare pe care il ai dupa ce discuti cu Carmen Schuster (este doar o coincidenta de nume cu Willy) care a fondat Transylvania Guest House. Practic impreuna cu sotul ei, s-au intors din Germania si au transformat in case de oaspeti fosta scoala evenghelica (o viziune de la 1910 a arhitectului transilvan Fritz Balthes), casa parohiala si inca o gospodarie saseasca din vecinatate. Toti angajatii sunt localnici, zicem un exemplu de buna practica.

La Cincsor este musai sa incepi cu o vizita in frumoasa biserica fortificata. In zilele calduroase de vara este minunat sa te ascunzi de lumina soarelui la umbra zidurilor seculare. Iar apoi ai putea sa poposesti la Guesthouse fie pentru un pranz, fie pentru cateva zile. Atunci cand hoinarim prin zona ne oprim mai mereu la pranz, iar preparatele domnului Adrian Boscu (Chef-ul locului) te fac sa descoperi aromele locale puse in preprarate transilvane, ori in reinterpretari ale preparatelor internationale.

Dupa momentul gastronomic de exceptie iti recomandam sa te retragi in biblioteca, care este una dintre cele mai spectaculoase interioare pe care le-am gasit in Romania. Iar diminetile poti urca pe dealul din apropiere pentru o perspectiva faina a satului.

Fiindca esti in zona, iti recomandam sa faci un stop si la Cetatea Fagaras, chiar in centrul Fagarasului. Este excelent restaurata.

Mălâncrav – Conacul cel spectaculos

Daca nu ti-ar spune cineva, ori ai fi citit, ca te poti abate la stanga atunci cand mergi de la Sighisoara catre Medias nici nu te-ai gandi ca intr-un sat la capatul drumului judetean, te-ar astepta pe o colina de-a dreptul spectaculosul Conac Apafi (aici ii gasesti istoria). Cei de la Mihai Eminescu Trust au facut o treaba remarcabila cu restaurarea si te vei simti acolo precum in filme. Domeniul conacului este contrastant cu casele din jur si chiar si cu biserica evanghelica din apropiere, dar este un loc pe care merita sa il vizitezi.

Cand noi am ajuns era inchis, asadar ne-am bucurat doar de gradina cu fantana arteziana, parca din alte timpuri, si am reusit sa mai zarim cate ceva in interior prin ferestre. Am aflat mai tarziu ca astazi intregul loc este casa de oaspeti si poti rezerva (utlizand portatul Experience Transylvania) o camera chiar in conac. (pretul este undeva de aproximativ 65 eur/ noapte/ adult si 32.5 eur/copil, la care se adauga micul dejun si eventual alte mese). Noi ne-am promis ca vom reveni candva aici si vom petrece macar o noapte, fiindca locul este din alta lume.

Biertan – cea mai reprezentativa biserica fortificata

Timp de 300 de ani sediul episcopatului sasesc si locul uneia dintre dintre cele mai puternice cetati taranesti, Biertanul este astazi locul in care amatorii de biserici fortificate pot explora cam cel mai reprezentativ astfel de loc.

Fie ca te indrepti catre Biertan de la Richis sau de la drumul national, vei observa inca din departare dealul pe care este amplasata biserica. Din punct de vedere restaurare cred ca este una dintre cele mai reusite proiecte, fiind o placere sa urci la pas tunelul cu trepte de lemn vechi si apoi sa explorezi biserica si zidurile vechi de 600 de ani.

Dar, cea mai faina experienta la Biertan, din punctul nostru de vedere este sa urci pe unul dintre dealurile care inconjoara satul si sa il privesti de sus in culorile toamnei sau in ceata diminetii de vara tarzie. Am fost pe dealul din stanga, cum privesti spre sud, iar pentru a ajunge acolo de la punctul de informare turistica faci dreapta pe drumul de tarana, ajungi la o curte cu transformator, deschizi poarta metalica si incepi sa urci prin gradinile oamenilor pana la pajistea de unde poti observa totul intr-o liniste de-a dreptul frumoasa.

Acomodarea la Biertan este destul de basic, am stat 2 nopti la Pensiunea Unglerus si nu as putea spune ca m-a dus cu gandul la specificul locului. Nici restaurantul, cu acelasi nume, nu as putea spune ca a fost comparabil cu restul de locuri despre care vom povesti pe aceasta pagina. Dar, poate fi o optiune acceptabila, daca ajungi in zona la orele pranzului.

Mihai Viteazu, com. Saschiz – Castelul Haller

In judetul Mures au existat 25 de castele ale grofilor maghiari (nobilimea maghiara care conducea tinutul – din secolul XV pana la Primul Razboi). 22 dintre ele sunt inca in picioare, dar in stare de ruina.

Asa este si cazul Castelului Haller, situat in ultima curba din localitatea Mihai Viteazu, cum te indrepti spre Sighisoara. Ar putea aduce cu o casa bantuita atunci cand gonesti cu masina, dar nu este. A fost nationalizat dupa razboi, acolo a fost CAP-ul, iar acum poate aduce si cu un grajd, asta fiindca localnicul care l-a cumparat nici habar nu avea de istoria locului.

Nu ar fi prudent sa opresti in acea curba, dar poti opri mai in fata pe stanga si dupa cativa pasi poti sa cobori langa castelul care parca iti sopteste nefericirea sa. Undeva pe partea dreapta ai o scara care acum vreo 2 ani parea cat de cat sigura si cumva astfel poti sa ajungi in curtea interioara si poti explora casa. Poate ar fi sanatos sa nu pasesti in interiorul camerelor fiindca s-ar putea rupe dusumeaua (asta daca nu este deja rupta), insa poate ajutat si de o lanterna poti admira ramasite ale decorului de alta data.

Viscri – un loc cu faima

Cu siguranta este comunitatea cu PR-ul cel mai eficient si pe buna dreptate este un loc in care merita sa poposesti, doar ca este un pic cam overpriced. Din pacate drumul pana in sat nu este unul prea prietenos, din contra este unul de tarana si este valabil fie ca optezi sa te abati de la Rupea, ori de la Bunesti. Asadar, inarmeaza-te cu rabdare, iar daca se poate sa ajungi cu o masina cu garda mai inalta (nu musai SUV), ar fi si mai bine.

Cei de la Mihai Eminescu Trust cu implicarea Printului Charles au facut o treaba excelenta acolo, fiind prima comunitate restaurata aproape de-a intregul, iar schimbarea a venit implicandu-i pe localnici.

Dupa o hoinareala pe ulitele satului, merita sa urci catre Biserica Fortificata si sa te bucuri de panorma frumoasa din turn. Pe drumul catre Biserica poti sa mai explorezi produsele localnicilor expuse in fata multor porti, in principal jucarii traditionale si haine. Foamea ne-am astamparat-o la Viscri 78, iar experienta este cu niste tanti care gatesc neaos romanesc si destul de gustos. Sentimentul este acela ca manci la tara, lucru care este 100% adevarat.

Cund – cum o familie de germani au pus locul pe harta

La Cund credem ca merita sa ajungi musai din doua motive. Cel mai pregnant ar fi cel gastronomic, caci bucate precum cele conceputa de Jonas Schäfer nu am avut parte nicaieri pe taramul transilvan. Al doilea motiv este sa intelegi exemplul unei bune practici in turism si sa vezi cum el impreuna cu sotia lui Ulrike au revitalizat comunitatea si au aruncat-o efectiv in topul locurilor turistice cu dichis.

Ei au pus intreaga experienta de la Cund sub umbrela Valea Verde. Au cumparat sau au o retea de case sasesti restaurate in care poti poposi. Cum pasesti dupa portile inalte de lemn, parca ajungi in lumea de acum 100 de ani din Transilvania. Au pastrat notele arhitecturale, iar interioarele sunt frumos de simple. Pe alocuri mai apar si elemente IKEA, dar se integreaza perfect in peisaj. De fapt integrarea stilului IKEA am mai vazut-o si in alte comunitati transilvane si cumva ii ajuta sa isi pastreze bunul gust.

Cazarea la Cund este faina, dar mancarea este cu adevarat senzationala. Poate chiar isi merita statutul de a fie selectati in calitate de membri ai selectului Chaîne des Rôtisseurs. Trufele, ingredientele locale, painicile aburinde, vinul locului, toate parca contribuie la fericirea papilelor gustative.

Locul este scump (trebuie sa ai asta in vedere), uneori customer service-ul este trunchiat de experienta limitata a localnicilor sau de barierele lingvistice generate de limba maghiara, iar bucataria se misca uneori mai lent.

Da, fara doar si poate Valea Verde este un loc in care sa te opresti si daca ai chimie cu tot ce se inampla acolo sa ramai pentru a cutreiera dealurile cateva zile.

Vei salva macar 30 de minute pe drum, daca la iesire din satul Dumbraveni vei coti la stanga si vei merge cei 4-5km peste dealul cu drum neasfaltat. Peisajul este cu adevarat memorabil.

Gherdeal – satul aproape fantoma

Fiindca citisem un articol cum ca proprietatile in satul Gherdeal, jud. Sibiu s-ar vinde cu preturi modice (precum 2000 ron) am cautat mai multe despre aceasta asezare. Problema de fond este ca satul este cu adevarat depopulat, iar ultimele statistici estimeaza undeva la 7 locuitori.

Merita sa te aventurezi si sa faci o vizita la Gherdeal, sa explorezi ruinele caselor falnice in alta epoca, caminul cultural cu interorul aproape prabusit sau biserica de pe dealul cel mic din centrul localitatii, biserica care inca parca spera ca la un moment dat satul isi va recapata spiritul. Este o experienta in sine aceasta asezare deosebita si desi vei pleca cu gustul amar si convingerea ca acel colt de lume este compromis la revitalizare, parca iti zic ca este bine ca ai vazut si aceasta fata a satelor sasesti din Transilvania.

Șona – colinele misterioase

Despre Sona am aflat de la Pictorul Stefan Caltia, fiindu-i localitatea natala, dar si muza pentru multe dintre lucrarile sale. Satul este cunoscut si asezat pe hartile calatorilor pentru cele 8 coline, inalte de pana la 30m, coline a caror provenienta nimeni nu o poate explica.

Si bineinteles atunci cand nimeni nu poate genera o explicatie bazata pe stiinta apar supoztitiile si legendele. Dar nu le vom pomeni aici, doar iti vom spune ca merita sa hoinaresti in acest loc intr-o zi de vara, si sa te tolanesti dimineata sau la apus pe iarba colinelor privind Oltul, orasul Fagaras si o campie aproape galbena si intinsa pana la Muntii Fagaras.

Șomartin

Este drept ca Somartinul (cat imi place numele asta) nu este precum Gherdeal (inca), dar aici am avut parte de o super experienta pentru ca omul sfinteste locul. Am ajuns acolo intr-o toamna ploioasa si am oprit in centrul localitatii. Am explorat scoala aflata in ruina, cu peretii scorojiti de straturile de vopsea succesiv aplicate de-a lungul anului.

Desi biserica evanghelica parea ferecata, am batut la usa si a iesit un nene, care ne-a permis accesul. Cladirea in mod cert este foarte trainica, fiindca asa au construit-o in sec. XVI, insa in interior aduce a depozit. Asta si pentru ca mai sunt doar cativa credinciosi in localitate, iar preotul ajunge foarte rar aici.

Dar acest nene este fantastic, a urcat cu noi pana in turla, timp in care am aflat povesti si legende ale locului. Se poate urca pana sus, insa trebuie sa fiti atenti fiindca sigur nu verifica starea scarilor (este un fel de: “Cu Dumnezeu inainte”. sau ma rog, in sus). Povestind mai multe despre cladirile istorice, l-am convins sa ne faca un tur si in fostul camin cultural din apropiere, cu sala de dans si spectacole de la parter, dar si sediul bancii Raiffeisen de pe la 1900. Da, sub ocupatie austro-ungara exista la Somartin o filiala Raiffeisen Bank din Viena. Astazi din pacate nu mai exista nici macar o banca comerciala in sat.

Alte locuri frumoase si cu poveste in Transilvania

Iti mai recomandam sa te opresti in drumurile tale si la Valea Viilor, vederea biserii fortificate de la Hosman cu muntii Fagaras in fundal, Prejmer, ori Saschiz pentru a explora deosebitele biserici fortificate. La Prejmer o vei gasi pe cea mai bine conservata, iar la Valea Viilor merita urcatul pana in varful clopotnitei pentru a te bucura de privelistea linistita a satului.

Noua si Alma Vii ne-a placut in scurta sedere de vreo ora, fiind undeva la capat de drum, cu case faine asezate la poalele dealului bisericii si al scolii.